De la rețeaua de cartier la „Revoluția Blockchain”

            România beneficiază de cea mai rapidă conexiune la internet din Europa, iar Timișoara ocupa, în 2013, locul 1 în lume, fiind orașul cu cea mai mare viteză medie la internet: aproape 90 Mbps. Statisticile au fost oferite de AKAMAI și Net Index. Pe lângă toate acestea, prețul pentru un abonament de internet este și azi printre cele mai mici din lume, ajungând la o medie de 9 Euro/lună. Toate acestea sunt posibile pentru că, în anii 90 – 2000, brigăzi întregi de tineri, motivați de a face bani repede, deveneau furnizori de internet după ce întindeau rețele de cartier, cu cablu UTP, pentru ca, în câțiva ani, acestea să acopere întreg teritoriul urban al țării.

            În scurt timp, SRL-urile de cartier au fost cumpărate la prețuri foarte mici de marile companii. În timp ce, în Europa, există reglementări urbanistice și contracte foarte stricte cu autoritățile locale, în privința infrastructurii, România a ars etape și, înșirând cabluri prin copaci, avem acum cea mai modernă rețea de fibră optică. La proliferarea IT-iștilor de cartier și a programatorilor de noapte au contribuit, bineînțeles, și pirateria software, complicitatea marilor corporații ce doreau străpungerea, cu orice preț, a pieței estice, mIRC, warez-ul, DC++, net-cafe-urile și, mai nou, torrent-ul.

            Deși distanța până la marile data-center-uri din Europa rămâne destul de mare (Londra, Paris, Munchen, Roma, Varșovia, Berlin, Amsterdam fiind cele mai apropiate), avem acum, din nou, oportunitatea de face un salt: să nu mai avem nevoie de ele. Suntem în fața unei noi etape, cea de digitalizare a serviciilor publice. În ultimii 15 ani s-a investit semnificativ la nivelul infrastructurii hardware, atât prin ministerul IT&C, cât și pe filiera STS (Serviciul de Telecomunicații Speciale) dar și la nivelul fiecărui minister de linie, însă rezultatele întârzie să apară. Mă hazardez să afirm chiar, din postura de utilizator, că serviciile de stat au rămas la același grad de informatizare din 2003. În anul 2011 contabilii încă se mai prezentau la o instituție a statului cu „discheta”. Aplicațiile software sunt învechite și au fost proiectate pentru a servi birocrația și instituțiile și nu beneficiarul final: cetățeanul. Iar toate tentativele de centralizare și integrare a bazelor de date, în mod inter-instituțional, au eșuat până acum. Însuși președintele ANAF declara recent că sistemul informatic este la un pas de colaps.

            Am conștientizat faptul că suntem în fața oportunității de a face al doilea salt vineri, la conferința organizată de Club România, un eveniment sub deviza „Meet the Global Thinkers” la care a fost invitat Alex Tapscott, autorul cărții „Revoluția Blockchain”, consultant și facilitator în cadrul Forumului Economic de la Davos. Prezentarea domnului Tapscott și comentariile întregului panel mi-au deschis ochii. Cele de mai jos sintetizează ce este și ce oferă blockchain.

            Dar ce este blockchain putem înțelege doar după ce știm cum funcționează, în prezent, o bază de date tradițională. În accepțiunea actuală, aceasta este o structură care are o arhitectură de tip server – client. Tranzacțiile sunt realizate între clienți doar cu ajutorul acestui intermediar, denumit „server”. Operaționalizarea acestei infrastructuri, precum și securizarea ei, presupun costuri, timp și resurse umane considerabile. Un hacker va încerca mereu să atace acest punct vulnerabil, denumit server, locul unde este găzduită inima sistemului. Orice operațiune realizată pe internet este posibilă cu ajutorul unui server: site-urile stau pe un server. Băncile comerciale folosesc un server. Când accesați adresa de e-mail, accesați un server. Facebook folosește un server. Uber folosește un server. Airbnb, Blabla Car, Infofer folosesc servere. Iar dumneavoastră sunteți clienții acestor servere.

            Blockchain este o tehnologie alternativă, inventată de Satoshi Nakamoto, care a identificat-o ca soluție pentru prima monedă electronică alternativă din lume: Bitcoin. În lumea reală, monedele sunt, la rândul lor, centralizate iar corespondentul server-ului este Banca Centrală emitentă a acelei monezi.

            Ei bine, Bitcoin este prima moneda descentralizată, care nu are un singur emitent, adică nu are un server. Serverul este partajat. Și așa a apărut blockchain. Imaginați-vă o fișă Excel clonată pe toate calculatoarele pe care este utilizată. Iar versiunea acesteia este sincronizată (actualizată) pe toate acele calculatoare. Mai mult, utilizează cel mai înalt nivel de criptare existent. Și pe lângă asta, fiecare tranzacție este înregistrată, în așa fel încât, pentru a aduce o modificare în mod fraudulos, ar trebui modificate toate tranzacțiile anterioare. Fără să fiu IT-ist, înțeleg că, pentru un atacator, asta ar însemna să reușească să pătrundă pe toate calculatoarele ce utilizează baza de date, în mod simultan, să spargă cel mai înalt nivel de criptare și să reușească să modifice nu doar o singură tranzacție, ci întregul istoric de tranzacții.

            Această bază de date este partajată de toți utilizatorii, beneficiază de costuri de administrare cvasi-inexistente, este practic impenetrabilă, sau, dacă suntem conservatori, oricum mai sigură decât arhitectura de tip server-client, și mult mai ieftin de construit. IBM a demarat recent programe proprii de dezvoltare a tehnologiei blockchain și a realizat un studiu. Emiratele Arabe Unite au fixat un obiectiv ca, în 4 ani, întregul sistem guvernamental să implementeze blockchain și se presupune că peste 14% din instituțiile guvernamentale vor utiliza sistemul, iar peste 90% din agențiile guvernului american investesc în blockchain, în prezent.

            România se află în fața unei ferestre de oportunitate nemaiîntâlnite până acum. O tehnologie open-source, la îndemână oricui, poate fi implementată la nivel guvernamental, pentru toate serviciile publice. Cărțile de identitate, pașapoartele, evidența populației și starea civilă pot fi bazate pe blockchain. Sistemul de administrare al permiselor de conducere, al proceselor verbale și amenzilor poate fi migrat pe tehnologie blockchain. Sistemul notarial, sistemul juridic, întregul sistem financiar al ANAF și sistemul fiscal de la nivel local. Sistemul de sănătate, sistemul de pensii și sistemul din cadrul Ministerului Muncii. Cadastrul național. Sistemul național de plăți către trezorerie și nu numai.

            Rămâne de văzut dacă, în viitorul imediat, Guvernul României va dori să facă saltul și dacă se va ridica la înălțimea câtorva elevi, studenți sau băiețași din cartier care au construit rapid cea mai „mișto” rețea de internet din Europa, începând de la ei din bloc.

            Pe Alex Tapscott îl puteți urmări aici.

Autor: Gregor Teodorescu